Trogir

De data asta Skipper ne-a promis o destinatie deosebita: Trogir, oras protejat, situat in patrimoniul Unesco. Dupa ce l-am vizitat am inteles si de ce.

In parte obositi, in parte ocupati, nu am luat prea in serios detaliile date, asteptandu-ne la o gramada de pietre inconjurate de  nenumarate panouri incarcare cu detalii de genul: "pe aici a fost", "nu calcati pe", "habar n-aveti ce important e locul unde sunteti".
Nimeni, in afara lui desigur, nu s-a asteptat la ceea ce avea sa urmeze, iar surpriza pentru noi a fost totala.

Scurta istorie:
Trogir este un oras port, cu o istorie indelungata de peste 2300 de ani, datorata in mare parte pozitiei strategice asupra accesului din Adriatica pe coasta Dalmatiei.

Colonie greaca la inceputul secolului III BC, a evoluat intr-un port important, pana la dezvoltarea mult mai accelerata a Salonei (actualul Split), capitala Ilyriei. Dupa cucerirea acesteia de catre romani, Salona a devenit capitala provinciei romane Dalmatia, iar Trogir (Tragurium) a intrat intr-un con de umbra.

Dupa ce avarii si slavii au distrus Salona la sfarsitul secolului VI, mare parte din locuitori s-au refugiat in Trogir si a inceput o perioada de dezvoltare infloritoare a acestui port, curmata cu invazia musulmanilor din secolul XII cand cetatea a fost cucerita si aproape distrusa complet.

Oarecum neasteptat au urmat doua secole de prosperitate a cetatii-port Trogir, sub conducere croata, constituind chiar refugiul regelui Ungariei Bela VI in fata cumplitei invazii mongole din secolul XIII.
Data fiind pozitia strategica importanta a Trogir-ului, desigur ca venetienii, stapanii Adriaticei la acel moment, au cucerit cetatea port si au condus-o pana la inceputul secolului XVIII, cand a intrat sub stapanire habsburgica.

Sfarsitul primul razboi mondial a adus independenta orasului Trogir, impreuna cu toata Croatia, ca parte a regatului Yugoslaviei. Acel moment a avut si o parte neplacuta cand aproape jumatate din oras, reprezentata din etnici italieni, au fost fortati sa se intoarca in Italia.



Recucerirea de catre italieni in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost doar o etapa, care nu a reusit sa sparga uniunea yugoslava care a functionat pana la sfarsitul secolului XX, cand Croatia a devenit independenta.

Influenta greaca, romana sau venetiana in arhitectura si in multe alte aspecte ale orasului, au lasat semne adanci care, din fericire, s-au pastrat in mod miraculos si sunt referintele care au justificat includerea acestui oras in Patrimoniul Universal UNESCO.


Palate, biserici, turnuri sau chiar o fortareata pe insula de care este legat orasul, nu fac decat sa fascineze trecatorul prin arhitectura neo-romana, gothica, renascentista sau baroca.

Strazile inguste, ce mostenesc stilul impus de catre italieni in peste 400 de ani sunt impresionante prin viata pe care o emana. Trogir, chiar si partea care e considerata monument istoric, este viu si efervenscent, iar asta nu se datoreaza exclusiv turistilor.

Oamenii extrem de primitori si deosebit de amabili, erau obisnuiti de zeci de ani cu vizitatori, dar nu pareau a fi perturbati in activitatile lor curente de catre turisti.

Piata orasului este bogata in oferta de produse indigene si produse proaspete din peste. Personal am fost impresionat de vanzatorii care sustineau cu mandrie ca produsul lor e  "made in Croatia"

Dupa ce ne-am aranjat putin la marina orasului, am dat o raita de recunoastere prin oras, urmata de o cina deosebita la un restaurant renumit pe care Skipper l-a recomandat.

Cum a fost, ce a urmat si cu cine ne-am intalnit, in postarea urmatoare.