Plecarea - Dublin or nothing

Adunarea in fata aerogarii Baneasa. Cu toata indulgenta, nu-i pot spune aeroport.
Prima senzatie este ca se filmeaza un remake la "Operatiunea Monstrul": tuburi cu lansete care mai de care mai performante, truse pescaresti cu accesorii ce ar putea sustine cu brio o expozitie de profil si baietii (pre)ocupati cu ambalarea cat mai aerodinamica si foarte futurista a bagajelor.
Nu toti ne stim in persoana, dar precum in fratiile masonice, fiecare nou membru e prieten apropiat al cel putin unuia dintre cei vechi. Ne-am imprietenit repede, daca mai era nevoie, cu cateva beri si niste vin rosu, adus de la vecinul lui Alex, si cu tone de bancuri marca Liviutza & Alex.
La terminarea calvarului numit check-in pe Baneasa, ne-am grupat si au inceput bancurile. Multe... pana la imbarcare... si dupa, in avion... si in zbor.
Altfel drumul a fost lipsit de peripetii. Chiar plicticos, daca n-am socoti chiraielile unui copil prea obosit ca sa doarma, chiar daca era trecut de miezul noptii.

In sfarsit Dublin. Aeroportul nu-i cine stie ce mare, poate cat Otopeni, dar cu siguranta mai cochet si mai optimizat. Desigur, si adormit, asa cum te astepti la 2 dimineata.
Avand in fata peste patru ore de asteptare, pana la deschiderea biroului agentiei de rent-a-car unde aveam rezervari, am facut ceea ce se putea: ne-am cinstit copios, ca de dormit nu se putea pe scaunele extrem de incomode din sala de asteptare. Exceptie au facut cei care trebuiau sa conduca masinile.