pe canalul St. Josip catre Skradin

 Nu stiu ce a contat mai mult: oboseala din ziua anterioara sau leganatul constant datorat valurilor, dar am dormit cu totii neintorsi. Oricum, tema serii anterioare a fost: "Cine se trezeste primul pune de cafea!"

Razele soarelui si mirosul cafelei ne-au trezit pe toti, iar omleta preparata savant de Alex ne-a pregatit pentru o zi lunga si un traseu ambitios pregatit de Skipper.

Le-am spus baietilor ca am vazut niste pesti verzi-albastrui batandu-se pe restul petalelor de la ceaiul de galbenele, asa ca nu am plecat inainte de a vedea niste capturi de incalzire de la Cumnatu si de la Cristi.

Am plecat din rezervatie navigand pe mare pana la estuarul din fata orasului Sibenik, pentru a urca pe canalul St. Josip cu destinatia oraselul Skradin, de unde sa mergem a doua zi in parcul national Krka.

Drumul a fost extrem de pitoresc, de la insulele pe langa care am trecut, absolut incantatoare in stranietatea lor, si pana la constructiile incredibile si situate in locatii uimitoare.

Desigur ca nu au lipsit peripetiile.
Prima care merita mentionata este ca am dat la rate sau la boboci sau m-am rastit la bocanci :) Se pare ca micul dejun consistent precum si o juma' de kil de mere, consumate insuficient de tarziu dupa acesta, au ajuns rapid in valurile maricele printre care ne strecuram, in salturi, cu peste sapte noduri pe ora.

A fost singurul incident de aceasta natura in echipa noastra, pe tot parcursul vacantei in Adriatica, e adevarat ca unii (nu dau nume ;))  s-au ajutat cu pastile. Oricum baietii m-au tachinat spunand ca ne-a crescut viteza pentru o clipa, de la "propulsorul" ad-hoc.

Baietii au incercat un pescuit "la trena", dar in afara de un moment de suspans, in care Cumnatu se si vedea cu tonul de zece kilograme in undita, nu au fost evenimente notabile in aceasta directie, cu toate ca eram pregatit cu aparatul foto, ca sa imortalizez capturile. De fapt ne-am mai ales cu ceva: cu bascalia celor de pe alte vase, care ne intrebau cat de mare e pestele prins de noi :-)

De fapt a mai fost o peripetie, pe care nu o pot scapa in relatare, in momentul unei curbe stranse pe cursul canalului, in apropierea punctului final adica orasul Skradin, cand pescarii n-au anticipat si au lasat peste o suta de metri de trena cu momeala, in urma barcii.

Rezultatul e destul de usor de anticipat, adica agatarea momelii in stanci, dar rezolvarea a fost chiar inedita.

Intoarcerea victorioasa cu "sculele" intacte a precedat incheiarea acestei etape a croazierei noastre. Nu mult dupa asigurarea barcii pneumatice pe punte, am ajuns cu bine in Marina orasului Skradin, punctul final al zilei.

Cum e orasul si ce am facut pe-acolo, in postarea urmatoare.