sase prin Trogir

Orasul e superb, pot spune ca a fost dragoste la prima vedere.

Lucrurile au fost interesante inca de la inceput: cu toate ca au o Marina foarte mare, cu greu am gasit loc sa acostam, dupa ce ne-am invartit bine. Foarte multele ambarcatiuni marcate cu steaguri ale unor cluburi de yacht ne-a dus cu gandul la o regata, ceea ce s-a dovedit a fi adevarat.

Dupa ce ne-am facut ferchezuit bine la baia Marinei orasului, imbracati in hainele de "bune", am luat drumul podul mobil care leaga insula cu portul si micul santier naval de orasul vechi.
 Vremea excelenta si atitudinea de weekend a oamenilor, chiar daca era mijlocul saptamanii, ne-a ridicat moralul la un nivel nesperat.

Foarte practic, Skipper a luat conducerea si am mers mai intai sa rezervam masa, pentru cina, la restaurantul unde pot spune ca era "de-al casei".

Daca am asigurat problema asta, ne-am permis sa hoinarim cateva ore pe stradutele pitoresti ale Trogirului. Strazile inguste, in unele cazuri de latimea pe care o puteam cuprinde cu bratele, ne-au uimit prin nefirescul lor pitoresc.

In timp ce o parte din echipa s-a oprit la o terasa pentru o bere, Catalinii si cu mine am vizitat cetatea veche si turnurile de aparare.
Excelent conservata, atat de bine incat se organizeaza spectacole si evenimente in incinta ei, este emblematica pentru Trogir.

Nu stiu ce mi-a placut mai mult: de la sistemul de constructie si structurile boltite cu piatra si mortar, fara nici un pic de beton armat, interioarele populate de porumbei si pana la vederea grozava din turn, care permitea o viziune de ansamblu excelenta asupra orasului, pana departe, la Split.

Cum peste zi am avut un pranz frugal, am hotarat sa ne indreptam catre restaurantul cu specific pescaresc la care am facut rezervarea.
Surpriza a venit din partea lui Alex, care a comandat o friptura de vaca, Cumnatu fiind deja arhicunoscut ca nu pune peste in gura.

Catalin, Cristi si cu mine am mers pe recomandarea lui Skipper si anume:  Skarpina (adica "peste scorpion"), un peste pe cat de urat pe atat de gustos, cu carnea alba si textura absolut necunoscuta mie pana acum, dar excelenta.

Poate tot atat de impresionanta a fost si dexteritatea cu care chelnerul ne-a portionat si servit pestele. In scurt timp, nu au mai ramas pe platou decat bucati de oase si resturi de piele.

Bucatele alese, incurajate de vinul cu care le-am stropit, ne-au ridicat buna dispozitie la cote maxime. Doar lui Catalin ii lipsea ceva critic: un televizor unde sa vada semifinala Barcelona - Internazionale, dar si-a pus mari sperante in televizorul de pe barca.

Pe drumul inapoi spre port ne-am bucurat de privelistea nocturna oferita de Trogir,  la mare concurenta cu cea diurna. Singurul care nu a gustat-o a fost Catalin, foarte dezamagit de calitatea receptiei meciului in livingul barcii, asa ca s-a reintors in oras pentru vizionarea sportului preferat.
Cei care am ramas in rada portului, am continuat distractia, inconjurati fiind de zumzetul echipajelor ce se pregateau pentru participarea la regata de a doua zi, marea lor majoritate vorbitori de germana.

Nu mica ne-a fost mirarea cand un membru al echipajului velierului acostat langa noi ne intreaba, cu-n accent ardelenesc: "Da'pai  voi de unde sunteti mai baieti? Nu vreti sa va cinstesc cu o palinca de Oradea, de la bunicul?"

Si uite asa a inceput alt chef, care s-a intins tarziu in noapte, cu amicul roman din Austria, membru al echipajului "de pe locul sase" in etapa din acea zi a regattei Austriei.
Nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca Austria are regata si cluburi de yachting, fara a mai avea iesire la nici o mare: probabil ca ei inca se mai gandesc la Croatia ca la o fosta provincie istorica a lor...

Mahmureala de dimineata nu ne-a oprit sa facem piata si sa ne pregatim pentru o zi lunga de navigat si o noua noapte petrecuta in salbaticie.


Ne-am luat repede ramas bun de la Trogir si ne-am pregatit sa mergem intr-un loc special: insula Smrka, fosta zona militara protejata si secreta a lui Tito, aparent salbatica si de o frumusete ireala, dar cu golfurile intesate cu buncare ascunse.