Duminica seara in Skradin

In Skradin am luat o cina mai mult decat copioasa pe vas, marca Dinu, dupa care am iesit in orasel. Nu e mai mare decat un sat, dar e foarte pitoresc si in plina dezvoltare, cu un aspect de targ medieval si constructii din piatra netencuite, lasandu-ne impresia unei calatorii temporale.

Fiind duminica seara, toate parcarile de iaht din marina erau pline, cu greu ne-am gasit un loc de acostare. Am avut, cred, acelasi sentiment pe care il au si cei care calatoresc cu rulotele si ajung intr-o parcare amenajata in acest sens: fiecare vehicul reprezinta un vecin, un grup sau o familie, cu care poti impartasi momente deosebite timp de o anumita perioada, dupa care fiecare pleaca unde ii dicteaza destinul sau GPS-ul. Interesanta viata asta fara vecini permanenti, sau pe care-i poti schimba dupa voia inimii.
Astfel, in drum spre dusuri, Cumnatu si cu Cristi au fost acostati de un grup de poloneze trippate de pe un “fifty feet”, care i-au abordat cu entuziasm in poloneza si germana, dar umerii ridicati ai baietilor nu a ajutat prea mult conversatiei. Pana la urma polonezii si niste croati de pe un catamaran au fraternizat si au incins o petrecere monstru, cu o galagie care s-a intins pana tarziu, mult dupa miezul noptii. Culmea e ca dimineata la sapte, ne salutau in drum spre dusuri.

Noi, baieti cuminti, ne-am plimbat foarte linistiti prin oras, am facut poze si am stat la o bere pe o terasa cu deschidere spre maiestuosul pod care uneste cele doua maluri ale canalului.
Un moment de destindere a fost dusul fierbinte de la baia marinei din Skradin, dupa care nici nu mai stiu cand am ajuns in paturi si ne-am culcat, indiferenti la galagia teutono-slavona de la nici trei barci de noi.