parcul national Krka

In timp ce Skipper si Alex au ramas sa se ocupe de mici reparatii si de cumparaturi, noi ceilalti am luat vaporasul catre parcul national Krka, faimos pentru cascadele sale pitoresti.
Desigur ca am ratat prima cursa, iar dupa ce am trecut golful de la marina in orasel cu barcuta cu motor condusa de Alex, am aflat ca urmatoare cursa este peste doua ore.

Increzatori in spiritul prusac al croatilor, ne-am intors la barca, dar am avut surpriza peste o ora sa vedem vaporasul venind si dupa ce s-a umplut cu un autobuz de turisti, plecand iar catre Krka. Se pare ca anuntandu-se acel autobuz, au suplimentat numarul de curse, totusi fara prea mult folos pentru noi.
Am luat vaporasul pana la urma, iar dupa un drum de aproximativ o jumatate de ora pe un canal inchis circulatiei publice, am ajuns la Krka.

Nu stiu ce a fost mai placut privirii : curatenia, amenajarile sau doar natura cu lucrarile ei impresionante.

Oamenii astia stiu sa-si puna in valoare frumusetile tarii, fara a le distruge sau deforma pentru o exploatare comerciala intensiva.

Totul este amenajat corespunzator, pentru comoditatea turistului, dar fara a deranja foarte mult mediul natural.

Dupa o multime de poze, comentarii si idei de afaceri referitoare la acest loc minunat, ne-am intors fericiti si infometati la barca.

Aici i-am gasit pe baieti fierti de suparare pentru ca un ageamiu ne-a agatat o parama de echilibrare (mura) pe parcursul manevrelor de andocare, cu pericol serios de a lovi barcile intre ele. Din fericire totul s-a finalizat cu ceva munca si fara pagube materiale.
Dupa cina consistenta din seara anterioara Skipper ne-a fericit cu o ciorba de salata si salata greceasca, feluri care ne-au ajutat putin la domolirea colesterolului si relaxarea ficatului, destul de greu incercat cu regaluri gastronomice in ultimele zile.