Primosten - ultima noapte pe barca

Primosten (Primoshten) este un orasel si port de agrement, situat pe o peninsula stancoasa aflata la 30 de km sud-est de Sibenik. Inaltimile dinspre continent o protejeaza de vanturile dinspre nord, conferindu-i o clima blanda, mediteraneana, in cea mai mare perioada a anului.
In centrul peninsulei, situata pe cea mai inalta portiune a insulei se afla biserica St George, construita in secolul 15.
Nu puteam rata in croaziera noastra acest orasel, renumit pentru arhitectura speciala si strazile inguste, tavernele cochete si primitoare, dar si pentru plajele frumoase, pentru toate gusturile (chiar si pentru nudisti, pe insula Smokvica).

Drumul catre Primosten a fost ocazia cu care am navigat cu cea mai mare viteza obtinuta doar cu ajutorul velelor.
Alex a "stors" tot ce s-a putut din propulsia oferita de un vant de 10 noduri si am avut perioade bune cand ne-am deplasat chiar cu 8 noduri, ceea ce este un randament incredibil la un astfel de velier.
Este adevarat ca pe langa indarjirea lui Alex de a obtine eficienta maxima urmarind "curgerea" vantului pe vele si echipajul s-a miscat cu destul talent in orientarea acestora pentru eficienta maxima.
Sa nu mai mentionam ca ne-am last furati de placerea vitezei si maretia momentului, astfel incat am ratat intrarea catre peninsula  unde se afla oraselul si marina acestuia. Ne-am intors totusi spasiti, propulsati de motor, spre cochetul port Kremik Marina .

Incantat totusi de rezultatele obtinute de Alex, Skipper l-a lasat, pentru prima data, sa faca manevrele de acostare in port.

Acostarea, care la inceputul croazierei ne-a dat fiori, a devenit o manevra ca oricare alta, la care fiecare membru al echipei stia cu exactitate ceea are de facut, fara emotii sau vreun moment de nesiguranta. Doar dupa cateva zile petrecute pe mare, am observat cat de mult ne-am schimbat si ne-am format ca o echipa inchegata.

Tinand cont de noaptea precedenta petrecuta in salbaticie si in conditii nu tocmai prielnice, simtim o usurare in momentul cand pasim pe tarm. Marina pare renovata de curand, cu toate utilitatile necesare la dispozitie, asa cum ne-a confirmat zambind responsibilul acesteia. O singura dezamagire a avut Cumnatu' din partea acestuia, atunci cand la intrebarea: "Girls?",  a primit o ridicare din umeri si raspunsul:
"Maybe, but only to split!". Nedumerit, Cumnatul a replicat: "Why, are they expensive?" Raspunsul ne-a facut sa ne tavalim de ras: "Don't know, you must go to Split for that. The Split city!"

Strazile orasului nu ne-au impresionat atat prin ingustimea lor (am vazut strazi mai pitoresti si mai inguste in Trogir), dar prin faptul, surprinzator pentru noi, ca erau circulate si de autoturime in conditii absolut extreme.
Dovada in poza alaturata, facuta de la terasa tavernei la care ne-am oprit pentru un pranz intarziat.

Aici ne-am dat seama, cu totii, in mod foarte evident, des acea senzatie pe care o au la tarm cei care stau mult timp pe o barca: pamantul se balansa cu noi, ca si cum ne-am fi aflat pe valuri. Nici o problema pentru noi, poate putin intrigant pentru cei care ne priveau leganandu-ne in ritmul "valurilor" din capul nostru.

 Skipper s-a dus sa traga un pui de somn in timp ce noi am dat o tura, ca sa vedem orasul pe lumina.

Oameni linistiti, zambitori si primitori chiar si daca nu erau integrati in activitatea turistica: pur si simplu le placea viata pe care o duceau si nu le era rusine de asta.
Cat de mult ne-am dori sa vedem si in Romania asa ceva...


Seara s-a lasat in curand intr-un spectacol de lumini fascinant al apusului de soare pe mare, ocazie rara pentru niste romani obisnuiti doar cu rasarit de soare la marea Neagra.
Dupa ce ne-am ferchezuit am iesit pentru cina, pentru care am ales o pizzerie cu mesele si bancile din lemn masiv de stejar, pozitionata chiar in piata centrala.

 

 Atmosfera orasului seara o depaseste cu mult pe cea diurna: localnici si turisti, lejer sau elegant imbracati, fac turul restaurantelor si tavernelor (peste 50 la numar), a barurilor si cluburilor unde nationalitatea nu mai are importanta, primeaza doar dorinta de a te simti bine si a te bucura de magia momentului.